Mare parte din creșterea noastră se bazează pe atașamentul pe care îl dezvoltăm în copilărie în relație cu părinții sau persoanele semnificative. Scopul atașamentului este să ne modeleze modul în care putem forma legături emoționale cu alte persoane de-a lungul vieții. Ce se întâmplă, în realitate, este că mediile în care creștem, comportamentele la care suntem expuși, situațiile cu care ne întâlnim pe parcursul dezvoltării nu sunt mereu complet sănătoase sau întotdeauna cele mai fericite. Așa că, psihicului nostru nu-i rămâne decât să se adapteze la tot ce se întâmplă cu el.

Teoria atașamentului chiar asta face, descrie diferitele moduri în care oamenii pot acționa în relații. Există patru stiluri de atașament: Evitant, Anxios, Dezorganizat și Sigur

Cum se dezvoltă un stil de atașament evitant? Dezvoltarea unui stil de atașament evitant la un copil are mult de-a face cu disponibilitatea emoțională a părinților/îngrijitorilor. Ei nu neglijează neapărat copilul în general. Dar cu toate acestea, le este dificil să stea cu manifestarea și apropierea emoțională și tind să le evite. Este probabil ca adulții din jurul lor să devină mai distanți pe măsură ce situația devine mai intensă din punct de vedere emoțional. Ar putea deveni copleșiți și vor să iasă din situație. Acesta este momentul în care indisponibilitatea lor ar fi foarte evidentă. Copilul își exprimă nevoia de apropiere, dar în loc să o primească, ei percep că se îndreptă către o ușă care este închisă.

Părinții ai căror copii devin evitați nu numai că le este dificil să îți exprime propriile sentimente, dar fără să conștientizeze, ar putea să dezaprobe sau să nu tolereze nicio manifestare notabilă a emoțiilor de la copiii lor, indiferent dacă este negativă (tristețe/frică) sau pozitivă (emoție/bucurie).

Părintele se așteaptă ca cel mic să se comporte independent, serios și rezervat. A fi crescut într-un astfel de mediu poate provoca un stil de atașament evitant. Cel mai adesea, părinții/îngrijitorii au ei înșiși acest stil de atașament. Din moment ce părintele a fost crescut în felul acesta, îl transmite, neintenționat, generației următoare.

Cum se manifestă stilul de atașament evitant la adulți? Adulții cu stilul de atașament evitant par, din exterior, a fi destul de mulțumiți cu cine sunt. S-ar putea să fie percepuți ca sociabili, ușor de discutat cu ei și cu o dispoziție pozitivă în general. În plus, aceste persoane ar putea avea mulți prieteni și/sau parteneri sexuali. În general, atașamentul evitant nu garantează izolarea socială.

Adulții care evită tind să fie independenți. Stima de sine este mare (cel puțin așa pare în aparență) și nu se bazează pe ceilalți pentru asigurare sau sprijin emoțional. Astfel de persoane ar putea investi în dezvoltarea lor profesională și sunt susceptibile de a-și dezvolta încrederea în fiecare succes personal. Din exterior, pare că dețin controlul, dar în realitate mare parte din relațiile lor nu au o profunzime foarte mare, din cauza lipsei de încredere și de respingere pe care și-au format-o în timp.

Ceea ce evită acești adulți nu sunt relațiile sociale, ci apropierea emoțională profundă și intimitatea. Le este, la rândul lor, așa cum le-a fost și figurilor lor de atașament, dificil să exprime emoțiile pe care le trăiesc în interior. De aceea, pentru că din timpul dezvoltării au fost obișnuiți cu distanțarea emoțională sau respingerea, la vârstă adultă ajung să se manifeste mai distant sau rece, chiar și în relațiile mai apropiate și devin foarte selectivi cu cei pe care îi aleg să rămână lângă ei și cărora le acordă încredere cu adevărat. Te vor lăsa să fii în preajma lor, dar nu te vor lăsa să intri în universul lor foarte ușor. Au tendința de a evita manifestările puternice de apropiere și intimitate. De îndată ce lucrurile devin serioase sau foarte apropiate, este posibil ca ei să se simt foarte vulnerabili și să încerce să evite, să se închidă sau să îndepărteze.

Acestea deoarece adulții din viața lor le-au arătat că nu se pot baza pe oameni. Ori de câte ori au căutat sprijin emoțional în trecut, acesta nu a fost oferit. Așa că pur și simplu nu îl mai caută sau îl mai așteaptă de la alții.

Pași esențiali în comunicare cu persoane cu tipar de atașament evitant sunt răbdarea, înțelegerea și oferirea spațiului pentru deschidere. https://www.youtube.com/watch?v=nqlce10FyVU